Drd. Dragoş Boicu
Printre manifestările organizate în cadrul Congresului Internaţional de Teologie dedicat Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena (Bucureşti, 21-23 mai a.c.) s-a numărat şi lansarea volumului Cruce şi misiune. Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena – promotori ai libertăţii religioase şi apărători ai Bisericii, care cuprinde textele comunicărilor prezentate la Sesiunea de Comunicări Ştiinţifice a Comisiei de Istorie Bisericească a Patriarhiei Române, desfăşurată în perioada 17-19 septembrie 2012 la Mănăstirea Tismana, cu tema Aniversarea a 1700 de ani de la convertirea împăratului Constantin cel Mare şi de la Edictul de la Mediolanum.
Deşi nu sunt clar delimitate în secţiuni anume cele 20 de studii culese şi editate de către Acad. Prof. Dr. Emilian Popescu şi Pr. Dr. Mihai Ovidiu Căţoi sub atenta supraveghere a Preafericitului Părinte Daniel, apar în mod fericit grupate astfel, încât se pot distinge 3 teme majore şi anume: probleme de istorie şi ideologie imperială, impactul politicii creştine a Sfântului Constantin asupra teritoriilor nord-dunărene, respectiv valenţele liturgice ale cultului Sfinţilor Împăraţi, aşa cum este el receptat în iconografie şi imnografie.
Consistentele contribuţii debutează cu materialul Pr. Dr. Mihai Ovidiu Căţoi, care evidenţiază parcursul creştinismului: „De la sectă la religie. Scurtă privire asupra relaţiei creştinismului cu autorităţile romane până în anul 311” (p. 11-38), în vreme ce ieromonahul Policarp Pîrvuloiu tratează „Convertirea lui Constantin cel Mare. Pons Milvius 312. Pronie şi istorie” (p. 39-86) şi pune o serie de întrebări de bun-simţ care arată cât de ridicole sunt, în fond rezervele „academice” privind realitatea convertirii marelui împărat, general acceptată de autorii contemporani lui, fie ei creştini sau păgâni.
Prof. Dr. Adrian Marinescu se dedică unei ample cercetări, intitulată „Edictul de la Milan. Scurtă schiţă a stadiului actual al cercetărilor” (p. 87-150), în care prezintă principalele obiecţii aduse împotriva autenticităţii acestui document, dar şi argumente convingătoare în favoarea paternităţii constantiniene, distinsul profesor redând cu minuţiozitate şi interpretând cu luciditate pasaje din literatura de specialitate care au contribuit decisiv la conturarea prezentelor poziţii ştiinţifice faţă de actul de toleranţă din anul 313. Prof. Dr. Tudor Teoteoi se opreşte asupra unei teme de istoriografie: „Constantin cel Mare, Ingens Animus, în opinia istoricului păgân Sextus Aurelianus Victor” (p. 151-172) şi accentuează aprecierea de care s-a bucurat marele împărat chiar şi din partea unor autori care nu i-au împărtăşit opţiunea religioasă, o mărturie care confirmă valoarea domniei lui Constantin.
Pr. Prof. Dr. Nicolae Chifăr analizează „Premisele politico-religioase ale emiterii Edictului de la Mediolanum din anul 313” (p. 173-186) şi punctează condiţiile particulare care au alcătuit contextul publicării faimosului document de toleranţă, pe de o parte, denunţând ipoteza favorizării creştinismului doar din interese politice şi evidenţiind, pe de altă parte, realitatea unei oarecare înclinaţii spre creştinism, respectiv a convertirii. Pr. Dr. Gabriel Roman se concentrează pe „Canonizarea împăratului Constantin cel Mare: legitimitate sau transgresiune” (p. 187-218), prezentând sanctificarea fiului lui Constanţiu Chlor drept sancţionarea unui model de sfinţenie imperială. Foarte interesantă se dovedeşte partea a doua a textului (p. 204-215), unde sunt menţionate mărturiile hagiografice păstrate în cultul ierusalimitean, copt, etiopian, siro-iacobit şi armean.
Materialul Pr. Prof. Dr. Emanoil Băbuş expune sub titlul „Legitimitate imperială şi teologie politică în vremea lui Constantin cel Mare” (p. 219-238) criteriile legitimatorii ale puterii civile aşa cum erau ele percepute de societatea antică, iar Pr. Lect. Dr. Marin Cojoc încearcă să surprindă elementele unei noi ideologii de politică militară în studiul „Creştinismul şi armata romană în timpul lui Constantin cel Mare” (p. 239-248).
Contribuţiile dedicate impactului politicii constantiniene asupra spaţiului nord-dunărean debutează cu expunerea intitulată „Din istoria creştinismului pe teritoriul românesc în vremea împăratului Constantin cel Mare. Izvoare uitate” (p. 249-270), în care Acad. Prof. Dr. Emilian Popescu intenţionează să dea un răspuns cât se poate de pertinent la întrebarea: „A avut împăratul Constantin însuşi o preocupare pentru misiunea creştină în regiunile noastre?”.
Prof. Dr. Doina Benea se opreşte asupra vestigiilor arheologice pe baza cărora alcătuieşte „Unele observaţii asupra vieţii spirituale la cumpăna secolelor III-IV în sud-vestul Daciei” (p. 271-302). Extrem de acrivic se dovedeşte Dr. Alexandru Madgearu care rememorează campaniile împotriva sarmaţilor de la începutul secolului al IV-lea în eseul „Operaţiuni militare la nord de Dunăre comandate de Constantin cel Mare” (p. 303-318). Descoperirile arheologice de pe teritoriul ţării noastre sunt valorificate şi de studiile altor istorici de prestigiu. Astfel, Prof. Dr. Constantin Petolescu aduce în atenţie „Cetatea Daphne – ctitorie a împăratului Constantin cel Mare” (p. 319-326), Dr. Ştefan Vasiliţă prezintă „Pons supra Danubium cum tribus figuris. Observaţii privind medalionul lui Constantin cel Mare şi podul de la Sucidava” (p. 327-338), Dr. Mirela Cojoc analizează „Aspecte ale vieţii economice la Sucidava în secolele IV-VI. Producţia de opaiţe” (p. 339-358), iar Prof. Dr. Dan Gh. Teodor formulează câteva „Consideraţii privind răspândirea creştinismului la est şi sud de Carpaţi în mileniul marilor migraţii” (p. 359-374).
Ultimele cinci materiale evidenţiază dimensiunea liturgică a acestui an omagial. Prof. Dr. Alexandru Moraru recuperează tezaurul iconografic ardelean şi alcătuieşte un valoros text despre „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena reprezentaţi în «şcoli» de pictură populară pe sticlă în Transilvania (sec. XIX)” (p. 375-404). Foarte bine ancorat în realitatea multiconfesională din nord-vestul ţării se dovedeşte studiul Pr. Dr. Dumitru-Marcel Andreica care cataloghează 21 de „Biserici, mănăstiri şi paraclise cu hramul «Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena» din cuprinsul Mitropoliei Clujului, Maramureşului şi Sălajului” (p. 405-428) şi ajunge la o serie de concluzii deosebit de interesante privind natura confesională a cultului şi a cinstirii liturgice a Sfântului Constantin cel Mare.
Evlavia deosebită a poporului român faţă de Sfinţii Împăraţi este pusă în evidenţă de contribuţia Preasfinţitului Emilian Lovişteanul, intitulată „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena în spiritualitatea şi cultura Eparhiei Râmnicului – Mitropolia Olteniei” (p. 429-438), şi de textul Pr. Lect. Dr. Sorin Ioan Rizea, care oferă o impresionantă sistematizare a bisericilor şi a mănăstirilor din sud-estul ţarii în materialul: „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, ocrotitori de aşezăminte sfinte în Oltenia” (p. 439-486). Specificul imnografic al prăznuirii celor doi sfinţi omagiaţi în acest an este subliniat de studiul Pr. Prof. Dr. Ioan Vicovan: „Sfinţii Împăraţi Constantin şi mama sa Elena reflectaţi în slujbele Bisericii Ortodoxe” (p. 487-505), unde sunt analizate pe rând textele Vecerniei, ale Litiei, ale Utreniei şi ale Acatistului.
Destinat să ofere o mai bună şi o mai largă informare a celor interesaţi cu privire la viaţa, activitatea şi cinstirea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, volumul de faţă reuşeşte, fără îndoială, să descopere rolul unic pe care l-au jucat în definirea civilizaţiei europene. Nu pot să nu remarc complementaritatea primelor opt contribuţii, care alcătuiesc într-un mod fericit o prezentare cât se poate de complexă a diverselor aspecte religioase, politice şi ideologice care au marcat domnia lui Constantin cel Mare, îmbinând armonios evocarea ştiinţifică cu evlavia şi celebrarea liturgică. În ciuda micilor scăpări de tehnoredactare, inerente unui proiect atât de impunător, cititorul va avea bucuria să constate că, pe lângă informaţia bogată şi bibliografia variată, paginile acestei cărţi promovează un ton echilibrat şi un anume bun-simţ al cercetării atât de necesar abordării unui subiect încă destul de controversat în mediul academic internaţional.
