Motto

„Ziarul nostru a făcut totdeauna, dela întemeere până astăzi, şi va face şi în viitor politică de apropiere, de înţelegere, de aplanare a divergenţelor [...] Întemeetorul ziarului nostru, Marele Şaguna, ne-a îndemnat şi ne-a impus să facem politica aceasta, singură corespunzătoare puterilor noastre”

vineri, 7 aprilie 2017

Pentru o infrastructură parohială de tineret


Drd. Alexandru DĂDÎRLAT

Cugetând, la vârsta înțelepciunii, regele Solomon scrie, în cartea Ecclesiastului: „Bucură-te, omule, cât ești tânăr și inima ta să fie veselă în zilele tinereții tale” (Eccl. 11, 9).
Anul 2016 a fost celebrat, la nivelul Patriarhiei Române, ca an omagial al educației religioase a tineretului creștin ortodox și ca an comemorativ al Sfântului Ierarh Antim Ivireanul și al tipografilor bisericești. Unul dintre evenimentele centrale ale anului l-a reprezentat Întâlnirea Tinerilor Ortodocși din toată lumea (ITO 2016), ce a avut loc la București în perioada 1-4 septembrie, manifestare care a reunit mii de tineri din țară și de peste hotare în duh de comuniune, de prietenie și de rugăciune. Au fost zile în care, deși la început de toamnă, Biserica a înflorit și s-a înseninat la modul cel mai vizibil prin zâmbetul cald, inima curată, curiozitatea și energia grupurilor de tineri care urcau neîncetat Dealul Patriarhiei. Am putut remarca, în acele momente, vitalitatea, lumina, determinarea, cumpătarea, bunătatea și puterea pe care doar tinerii le au, la modul dezinteresat. Mi-am pus apoi problema: ce am învățat din această experiență? Ce mesaj mi-au transmis tinerii? Cum am putea veni mai bine în întâmpinarea dorului de comuniune, specific sufletului tânăr, atât de necesar vieții duhovnicești?
Se spune că expresia unui sentiment față de o persoană dra­gă poate fi întrupată într-un lucru material pe care îl dăruiești cu drag la un moment dat. De pildă, cei mici se bucură enorm atunci când primesc o bomboană, așa încât cu un dar atât de neînsemnat pentru un adult poate fi câștigată, definitiv, prietenia unui copil. Tot așa, o simplă floare poate întrupa expresia iubirii pe viață dintre două persoane. Mergând înspre absolut, am putea spune că, pentru a se putea comunica pe Sine, Dăruitorul se folosește de fiecare dată de un dar. Iar cel mai de preț dar făcut oamenilor de către Dumnezeu este viața.
Lucrul cu tinerii este esențial într-o comunitate parohială normală, la fel cum este esențial și în cadrul unei familii sănătoasă. Este, de altfel, modul cel mai practic prin care tinerii pot înțelege taina iubirii lui Dumnezeu, în Iisus Hris­tos, în sânul familiei extinse. Lucrul cu tinerii presupune, în primul rând, disponibilitate, conștiință și dragoste, toate însoțite de răbdare și înțelepciune. Însă activitatea cu tinerii într-o parohie mai necesită și o așa-numită infrastructură de tineret. Deși termenul poate părea ușor rigid, nu este nici pe departe așa.
Infrastructura de tineret este expresia concretă, fizică, ma­terială a interesului nostru față de cei tineri şi, de multe ori, se regăsește în elemente de care deja dispunem. Lucrul cu tinerii la nivel parohial presupune, în primul rând, un spațiu dedicat, față de care tinerii să aibă conștiința că e „al lor” (ce copil sau tânăr nu își dorește să aibă „camera lui”!) – o cameră, o sală, un separeu, altul decât spațiul lăcașului de cult. Aici tinerii se pot întâlni, pot discuta, pot servi un ceai, pot desfășura jocuri de cunoaștere, pot viziona un film. Un astfel de spațiu, cald, amenajat cu bun gust, care să inducă familiaritate, reprezintă elementul esențial în inițierea comuniunii grupului de tineri. Odată realizată această comuniune, participarea împreună la slujbe, în biserică, nu va mai fi privită ca o corvoadă.
Un alt element esențial în activitatea cu tinerii din parohie este lucrătorul de tineret. Dincolo de nuanța ușor tehnică a cuvântului, fără o astfel de persoană, lucrul cu tinerii se va reduce doar la o simplă interpretare de colinde de Crăciun și la o mică activitate filantropică de Paști. Lucrătorul de tineret este persoana care este încredințată de către preot și comunitate să coordoneze grupul/grupurile parohiale de tineret și poate fi un student, un tânăr profesor sau o persoană care are o anumită vocație în lucrul cu tinerii. Ateliere de meșteșugărit și lucru manual, pictură, broderie, seri de film, de poezie, de dezbatere, sunt doar câteva idei ce pot stârni curiozitatea și interesul tinerilor. În mod firesc, activitatea cu tinerii din parohie necesită suport financiar și logistic, iar în acest sens comunității parohiale îi revine rolul principal.
Într-o astfel de comunitate creată, mesajul Bisericii va fi, cu siguranță, perceput de către tineri la adevărata lui valoare. Comunitatea bisericească se va putea astfel manifesta deplin ca o familie, responsabilă și atentă față de cei tineri ai ei, creștinii de mâine, mlădițele Trupului lui Hristos. Iar tinerii vor putea primi cu bun augur bogăția învățăturii creștine și vor putea, la rândul lor, oferi comunității entuziasmul ne­cesar urmării lui Iisus Hristos și cunoașterii lui Dumnezeu. Investiția în tineri rămâne actul omenesc cel mai semnificativ pe care îl poate realiza o comunitate parohială conștientă de sine și de menirea sa. z