Motto

„Ziarul nostru a făcut totdeauna, dela întemeere până astăzi, şi va face şi în viitor politică de apropiere, de înţelegere, de aplanare a divergenţelor [...] Întemeetorul ziarului nostru, Marele Şaguna, ne-a îndemnat şi ne-a impus să facem politica aceasta, singură corespunzătoare puterilor noastre”

marți, 27 februarie 2018

Câteva întrebări, la început de an



 Teodor Baconschi
La sfârșitul lui 2017, omenirea a ajuns să numere 7,6 miliarde de persoane. Țin minte, vag, cât m-a surprins, acum numai câțiva ani, depășirea pragului de 7! Dincolo de surprizele, ca și de amneziile noastre (datorate vieții de rutină cotidiană), faptul e aici: specia umană crește într-un ritm nemaivăzut! În 2050, vom fi peste 10 miliarde... Între timp, multe probleme endemice de tip social, alimentar sau medical vor fi aproape rezolvate, grație evoluțiilor spectaculoase din sfera științei și a tehnologiei. Alte probleme – precum accesul tot mai limitat la surse de apă potabilă – le vor lua locul, sporind riscurile de conflict. Putem crede că viitorul apropiat nu ne preivește direct, însă nu putem spune că, sondând următoarele decenii, când sunt toate șansele să lăsăm locul altor generații, ne-am eliberat de orice responsabilitate morală: dimpotrivă! Ceea ce urmează va reprezenta deopotrivă decorul istoric și patrimoniul pe care le vom lăsa moștenire nu doar unei umanități abstracte, ci chiar copiilor și nepoților noștri.
Din ce în ce mai des și mai mult putem anticipa chipul pe care-l va lua viitorul acesta apropiat, cel puțin din punct de vedere științific și tehnologic: era transportului pe bază de energie fosilă (hidrocarburi) va face treptat loc mașinilor electrice. Toată planeta va fi conectată la internet. Vom intra în era computerelor cuantice. Medicina va face progresele spectaculoase, de la manipularea celulor stem, până la chirurghia robotică și producerea de organe artificiale, cu ajutorul imprimantelor 3D. O primă colonie temporară își va găsi locul pe Marte, iar călătoriile spre Lună vor deveni „accesibile” celor cu venituri un pic peste medie. Mai mult: deși unele dintre predicțiile făcute vor avea o direcție și un calendar diferite, e la fel de posibil să apară mutații și evoluții la care – acum – nici nu ne putem gândi.

Una dintre întrebările care ne vin în minte în acest context „profetic” e însă legată de formula coabitării interumane: pe ce temei vom putea asigura pacea, evitând noi catastrofe provocate de om? Pe acest plan, răspunsurile sunt ceva mai complicate decât ne-am aștepta. E sigur, de pildă, că factorul demografic va remodela peisajul geopolitic. Peste numai câteva decenii, China, India și Africa vor găzdui peste jumătate din populația globală. Ele vor deveni ipso facto principalele piețe. Încet, încet, economiile lor se vor occidentaliza (cu ajutorul transferului de tehnologie, care a început deja să le accelereze dezvoltarea). Nu exagerăm, dacă ne imaginăm că aceste foste spații „exotice” (în raport cu logica etnocentrică a Occidentului) vor reprezenta cele mai puternice economii ale lumii. Ceea ce ne duce implicit la concluzia că rolul primordial al civilizației euro-americane, de matrice iudeo-creștină, se va reduce proporțional.
Occidentul va pieri sau va supraviețui numai dacă globalizarea pe care a inspirat-o dinamica sa istorică va continua să prevaleze. Adică numai dacă proiecția planetară a valorilor „noastre” nu va fi stopată de imense state deja dezvoltate, care ne-au preluat tehnologiile, dar nu și principiile organizatorice de sorginte creștină: personalismul, cultura libertății, umanismul democratic. Valorile Asiei sunt diferite, predominant colectiviste, pragmatice, lipsite de finalismul eshatologic al dinamicii istorice occidentale. Altfel spus, dacă Occidentul nu-și va depăși ura de sine (ca atitudine nihilistă față de propriul trecut și față de tradiția spirituală de origine evanghelică), el are prea puține energii argumentative pentru a-și salvgarda stilul de viață consacrat. Dacă fenomenul globalizării va implica un proces de occidentalizare stopat prin contraponderea unor valori străine de succesul nostru istoric bimilenar, e de presupus că vom fi periferici sau poate chiar irelevanți. Veți spune, la o adică: și ce ne pasă nouă, românilor? Ne pasă, pentru că am devenit o parte a Occidentului în sens strategic și civilizațional! Iată de ce o parte (desigur modestă) a răspunsului la întrebările schițate în acest text trebuie să vină și din sânul elitelor intelectuale românești...