Motto

„Ziarul nostru a făcut totdeauna, dela întemeere până astăzi, şi va face şi în viitor politică de apropiere, de înţelegere, de aplanare a divergenţelor [...] Întemeetorul ziarului nostru, Marele Şaguna, ne-a îndemnat şi ne-a impus să facem politica aceasta, singură corespunzătoare puterilor noastre”

luni, 26 februarie 2018

Justinian Marina, în Sibiu, la întronizarea Mitropolitului Nicolae Colan (IV)

Pr. Dr. Cosmin George Piț

Actualitatea unui discurs patriarhal vechi de 60 de ani:

Justinian Marina, în Sibiu, la întronizarea Mitropolitului Nicolae Colan (IV)
Eu tot profesor am rămas. Discursul patriarhal e presărat de citate. Acum îl invocă și pe celălalt Nicolae, mitropolitul Bălan, antecesorul lui Colan. Patriarhul menționează această expresie – eu tot profesor am rămas – pe care vrednicul mitropolit Nicolae Bălan o spunea mereu cu părere de rău că și-a părăsit catedra universitară de la Academia Teologică din Sibiu. Patriarhul este mândru că drumul acesta al carierei universitare l-a urmat și noul mitropolit Nicolae Colan. Patriarhul anticipează: vă stăpânește părerea de rău că nu mai sunteți dascăl, pentru a fi putut continua acea nobilă muncă din tinerețe, de exeget al sfintelor scripturi și îndrumător spiritual al celor ce se pregăteau pentru îmbrățișarea misiunii preoțești (p. 373).
Așteptările patriarhului privitoare la învățământul teologic universitar din Sibiu. Sensul argumentelor care urmează în discurs converg spre importanța și vechimea școlii de teologice de la Sibiu. Sibiul era, alături de București, singurul oraș unde a funcționat, în anii de dictatură ateistă, un învățământ teologic de grad universitar. Respectul pentru această instituție și dascălii ei e evident în cuvintele admirative față de parcursul universitar al mitropolitului: „aceasta vădește o pasiune curată pentru un stil de activitate care înalță pe om și îl face vrednic de prețuirea și respectul altora. Și mă obligă, întrucât vă așteaptă la Sibiu chiar pe tărâmul acestei munci didactice o serie de răspunderi grele privind tocmai pregătirea preoțimii noastră de mâine în Institutul Teologic de aici”. Abordarea pragmatică a teologiei, este, în viziunea patriarhului Justinian, șansa de a avea preoți conectați la noile realități. E bine știută arta patriarhului de a negocia cu un partener capricios, așa cum era Partidul Comunist, încercând de fiecare dată să salveze ce se putea, conform principiului pierderilor minime. Fost dascăl de teologie la Seminarul din Râmnicu Vâlcea, putea astfel afirma că școlile noastre teologice trebuie să realizeze acea desăvârșită sinteză dintre științele sacre și viața religioasă care să ne dea un cler luminat, ancorat în realitățile vieții. Teoria turnului de fildeș, a savantului care face știință pentru știință, ca și a literaturii care face artă pentru artă, desprins și unul și altul de realitățile vieții constituie o formulă depășită de vreme și izgonită astăzi de pe tărâmul oricărei munci creatoare(p. 374). Patriarhul amintește mitropolitului că va fi răspunzător de conducerea Institutului Teologic sibian și îi spune: ca Mitropolit al Ardealului veți fi conducătorul direct al Institutului teologic (...). Nu veți mai profesa de acum o disciplină oarecarede la înălțimea unei catedre universitare, precum ați făcut-o aici odinioară. Dar de la înălțimea jețului arhieresc la care v-a chemat vrerea lui Dumnezeu și dragostea oamenilor vă este dat să privegheați ca Institutul acesta să-și îndeplinească îndatoririle sale didactice și educative în așa chip, încât să dea un cler pătruns de frumusețea misiunii preoțești.
Eterna dilemă a preotului: Molitfelnic sau Evanghelie? Din ce în ce mai concret, patriarhul amintește în discurs preocupările mitropolitului pentru problema pregătirii clerului: „v-ați întrebat ce trebuie să aleagă acesta (preotul) între Molitfelnic și Evanghelie. În inima preotului ortodox aceste două instrumente de muncă și inspirație vor fi prețuite și folosite în egală măsură. Cel dintâi pecetluind viața credincioșilor săi cu mirul sfânt al cele mai curate ortodoxii tradiționale, iar cel de-al doilea luminându-le cu mireasma dumnezeiască a autorului ei”. Pentru ultima dată în discursul de la instalarea mitropolitului în catedrala sibiană, patriarhul amintește un scurt citat din volumul Medalioane, al lui Nicolae Colan (p. 8): cea mai durabilă și cea mai universal accesibilă carte  pe care o poate scrie cineva este fără îndoială însăși cartea vieții sale (p. 375). Apoi patriarhul încheie cu un gând legat de meritele acumulte până la acel moment, de cel ce avea să conducă timp de 10 ani Mitropolia Ardealului: „rog pe Atotmilostivul Dumnezeu să vă ajute ca cele din urmă pagini din cartea vieții Înalt Prea Sfinției Voastre să fie tot așa de bogate în roade duhovnicești și tot așa de luminoase precum sunt paginile pe care le-ați scris până acum. Așa să vă ajute Dumnezeu” (p. 375).
Concluzionând, putem să extragem din cele două dis­cursuri patriarhale strategia pe care a aplicat-o patriarhul Bisericii Ortodoxe din România acelor ani în misiunea pastorală, modul cum s-a ocupat de aspecte diverse ale pastorației acelor timpuri (când Securitatea și Departamentul Cultelor erau ochii și urechile statului comunist), cât de mult cunoștea și prețuia pe sinodalii cu care împărțea dificultățile, cum putea sensibiliza pe ardelenii sibieni, în cazul de față, precizând că le cunoaște cu exactitate mersul prin istorie, cum accentua profetic necesitățile urgente ale Patriarhiei, în speță, nivelul superior al pregătirii teologice a preoților, cu ajutorul cărora va putea salva Biserica și pe fiii ei de riscurile coabitării cu un stat care declara ateismul ca noua sa religie. Două mărturii bine-venite desenează finalmente o latură mai puțin știută a patriarhului Justinian: „din dosarele întocmite de fosta Securitate, aflăm bunăoară că, la un moment dat, PF Justinian îi spunea PS Nicolae Popovici, episcopul Oradiei: «Ascultă de ei (de comunişti, n.n.), dar fă ce ştii, aşa cum fac eu» sau că preotul «reacţionar» Nae Popescu afirma despre patriarh că e destul de abil să promită mult, să facă puţin sau chiar nimic pentru regim”. (George Enache, „Arestul” patriarhului Justinian la Dragoslavele, în 1958. Legendă şi adevăr, articol disponibil la adresa http://ziarullumina. ro/arestul-patriarhului-justinian-la-dragoslavele-in-1958-legenda-si-adevar-39063.html, accesat la 12 februarie 2017). Acesta este, în puține cuvinte, unul dintre portretele providențialului patriarh Justinian.